Ioan Gherman (1839-1897)

S-a născut în Sânicolau de Mureş, jud. Mureş, unde tatăl său era preot. A urmat gimnaziul la Blaj, apoi teologia tot în „Mica Roma”, fiind sfintit preot, a fost dispus la parohia Sâmboleni, jud. Cluj. „Aci, prin zel neobosit şi prin întelepciune şi-a adunat o avere frumoasă. Căsătorit cu o fiică vrednică a Murasului, Ana Deac din Hădărău [Hădăreni, MS], Dumnezeu binecuvânta căsătoria aceasta cu prunci, din cari sunt în viata [în anul 1900]: fiul dr. Pompiliu German, medic de cerc în §ercaia, lângă Făgăraş, şi fiicele: Aurelia German, măritată după Ioan Dan, medic de cerc în Mociu, şi Virginia German, măritată după Ioan Bozac, preot în Sâmbotelec”.

Preotul Ioan German şi sotia sa, Ana, au fost generoşi la suflet. „Multor lipsiti le-a întins ajutor, multi tineri români de la studii care se abăteau pe la casa lor era primiti cu deosebită bunăvointa şi nu arareori ajutorati chiar şi cu bani. Ba au fost tineri studenti pe care i-a ajutorat şi sustinut preotul Ioan German cu ajutor stabil la şcoale ca sa-si poată continua şi termina studiile. Astfel l-a ajutat şi pe viitorul preot greco-catolic din Buneşti, Ioan Ganea, care în 1900 îi va face portretul moral în „Gazeta Transilvaniei”.
El era însă nu numai creştin bun ci şi român bun, nationalist înfocat. El a sprijinit cu căldură întreprinderile noastre nationale şi economice-literare şi cu deosebire cu căldură a sprijinit ziaristica, având la casa sa toate foile nationale române, ca nici un alt preot din alte părti, şi îndemnând cu stăruinta şi pe ceilalti preoti ca să procure şi să cetească măcar o gazetă natională, ba s-a întâmplat că a plătit însuşi abonamentul pentru câte un preot tânăr, numai ca sa-l introducă în cetit”. Era actionar al Băncii „Albina” din Sibiu, membru al Asociatiunii pentru literatura română şi cultura poporului român şi al Fondului pentru înfiintarea unei şcoli de fetite române din Cluj. A fost un sprijinitor devotat al oricărei actiuni şi întreprinderi despre care era convins că contribuie la înaintarea noastră nationals […] Avea o inimă foarte bună şi simtitoare şi se ştia însufleti până la lacrimi când era vorba de oamenii mari ai natiunii noastre şi de câte ori se amintea vreun eveniment însemnat din trecutul sau prezentul nostru national”.

Preotul Ioan German a trecut la cele veşnice la 17 iulie 1897, la vârsta de 67 de ani şi în al 40-lea an al preotiei.

Ileana Bozac (n. Gherman) (1914 – 2000)

S-a născut la 16 august 1914 în comuna Sâmboleni, jud.Cluj, dintr-o veche familie de preoti greco-catolici şi intelectuali români. Urmează şcola primară şi primele clase de liceu la Blaj, continuate la Cluj, unde şi-a sustinut bacalaureatul în 1931.

Studiile universitare le-a efectuat la Universitatea din Cluj, între 1931-1935, la Facultatea de Litere, specialitatea Istorie-Geografie. A obtinut licenta în istorie cu distinctia cum laude în 1935. În paralel studiase Etnografia şi folclorul, timp de 3 ani (cursuri şi examene), iar în 1936 absolvă, după un an de practică, Seminarul Pedagogic Universitar. Cunoaşte limba germană şi franceză (călătorie de studii la Grenoble). Timp de 3 ani s-a specializat, în cadrul Seminarului condus de profesorul şi istoricul Silviu Dragomir, în paleografie germană, paleografie chirilică, paleografie latină, limba şi paleografia slavă veche medio-bulgară, precum şi în interpretarea de texte bizantine. În 1936-1937 a promovat examenul de capacitate, în specialitatea istorie-geografie, fiind clasificată a 8-a pe tară.
În anii 1945-1947 urmează cursurile anilor I şi II de doctorat la Universitatea din Cluj, cu examenele aferente, dar sustinerea tezei n-a mai fost posibilă din cauza gravelor consecinte, de pe plan general şi personal, ale războiului şi ale bulversării politice din tară. Ca majoritatea intelectualitatii formată în perioada interbelică, în speta de confesiune greco-catolică, a avut de suferit rigorile noului regim şi abia în 1966 s-a putut prezenta la un concurs pentru obtinerea certificatului de traducător din limba germană. Intre nenorocirile care s-au abătut asupra familiei sale, una a fost pentru ea cel mai greu suportat, pierderea sotului Ioan Bozac în război, în martie 1943, rămânând, la 28 de ani, văduvă de război cu două fetite mici, de 1 şi 3 ani. Ca fiică de preot greco-catolic şi sotia unui ostaş român ce a luptat pe frontul de Est, cu toată pregătirea ei superioară, n-a fost încadrată după război decât ca secretară, administratoare şi bibliotecară la “Centrul de Studii şi Cercetări privind Transilvania” (august 1945- februarie 1949), după care aproape trei ani a rămas fără mijloace de subzistenta. Abia în 1951 a fost angajată ca cercetător la Institutul de istorie al Academiei.

Si-a început cariera profesională în 1936, initial ca profesoară în învatamântul secundar la Liceul Comercial din Cluj, între 1936-1938, după care s-a mutat, împreună cu sotul, la Bucureşti, unde a activat ca profesoară suplinitoare la liceele “Negoescu”, “Moteanu”, “Choisy Mangâru” şi “Nicolae Bălcescu”. Calvarul anilor de refugiu şi război, petrecuti la Sibiu, n-a încetat pentru ea nici după 1944, ca văduvă de război şi mamă de copii lăsată fără slujbă, ce a trebuit să locuiască într-o cămăruta din propria casă din Cluj, ocupată de familiile unor slujbaşi de pe plan local ai noului regim. Abia în 1951 a fost încadrată ca cercetător ştiintific la Institutul de istorie al Academiei, filiala Cluj, unde a activat până la pensionare, în 1974, iar din 1967 a fost promovată ca cercetător ştiintific principal. Din 1958 a fost membră a Societatii de ştiinte istorice şi filologice din România. În 1968 a fost trimisă de Directia Generală a Arhivelor Statului într-o călătorie de documentare ştiintifică de trei luni la arhivele şi bibliotecile din Viena, împreună cu istoricii C.C. Giurescu şi Cornelia Bodea, pentru a depista şi microfilma izvoare istorice referitoare la Răscoala iobagilor români condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, din 1784.

Colaborează la lucrările colective ale Institutului de Istorie din Cluj: Indicele Hurmuzaki; Bibliografia secolului al XIX-lea; ca excelentă cunoscătoare a limbii germane şi a paleografiei gotice germane şi a celei latine medievale a contribuit la prelucrarea textelor germane de grafie gotică pentru colectiile de Documente privind Istoria României, seria C.Transilvania (Documenta Romaniae Historica); Documente privind revolutia de la 1848 în Tarile Române. Seria Transilvania; Izvoarele răscoalei lui Horea. Pentru acestea a depistat numeroase documente din arhivele de la Viena (Haus-Hof- und Staatsarchiv, Kriegsarchiv, Hofkammerarchiv, Nationalbibliothek), de la Cluj, Sibiu, Tg. Mureş, Alba Iulia, Bucureşti, Blaj, Braşov, Brad, Dej, Hunedoara, Zlatna, Câmpeni, pe care le-a transcris după original, sau după fotocopii şi microfilme şi a colaborat la traducerea şi prelucrarea lor pentru tipar, în deosebi cele de limbă germană. Pe baza materialului arhivistic şi a hărtilor vechi a întocmit schite pentru hărtile economice privind Transilvania, incluse în vol. III din Tratatul de Istorie a României(1964).

Rezultatele cercetărilor sale în arhivele şi bibliotecile de specialitate au fost materializate în elaborarea şi publicarea unor valoroase studii şi articole de istorie, caracterizate prin rigoare şi originalitate, privitoare la istoria şcolară şi culturală a românilor transilvăneni şi la luptele de emancipare socială a poporului român din secolele XVIII şi XIX. Dintre acestea se cuvin a fi retinute pentru posteritate următoarele titluri, ce sunt tot atâtea contributii la dezvoltarea istoriografiei noastre: A. Colaborare la lucrări colective:

1. Colaborare la Tratatul “Istoria Romîniei”, vol.IV, Bucureşti, 1964, cu: -subcapitolul “Date despre învatamântul românesc din Transilvania (1848-1918)”, inclus integral la p.696-700, din păcate fără precizarea autorului; -schitele hărtilor economice privind Transilvania, din volumele III şi IV ale aceluiaşi tratat;
2. Indice la 6 volume din colectia de documente Hurmuzaki.
3. Colaborare la Bibliografia istorică a României, vol. II. Secolul al XIX-lea, Tom I, Bucureşti, 1972.
4. Colaborare şi Indice la volume ale colectiei Documente privitoare la Istoria României.Seria C. Transilvania.
5. Coautor la colectia de documente privitoare la revolutia din 1848-1849 în Transilvania: Revolutia de la 1848-1849 din Transilvania, vol. I: 2 martie-12 aprilie 1848, sub red.Acad.§t.Pascu, V.Cheresteşiu, Ed.Acad. Române, Bucureşti 1977; vol II: 12-29 aprilie 1848, Bucureşti, 1979: vol. III: 30 aprilie-14 mai 1848, Bucureşti 1982; colaborator la vol.IV: 14-25 mai 1848, Bucureşti 1988
6. Coautor la colectia de documente şi izvoare privitoare la răscoala lui Horea: Izvoarele rdscoalei lui Horea, Seria B. Izvoare narative, vol. I (1773-1785), vol.II (1786-1860) Ed.Academiei RSR, Bucureşti, 1983, sub red. Acad. §tefan Pascu; şi colaborare la vol. III: Presd. Bro§uri. 1784-1785, Bucureşti, 1984.
7. Colaborare la tratatul Din Istoria pedagogiei române§ti, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1966.
B. A elaborat şi tipărit următoarele studii şi articole: -Politica §colard a Curtii din Viena în domeniul fiscal al Zlatnei în a doua jumdtate a secolului al XVIII-lea, în: “Studii şi Cercetări de Istorie”, Cluj, VII (1956), nr.1-4
-Exploatarea muncii copiilor în minele statului din Transilvania în a doua jumdtate a secolului al XVIII-lea, în: “Studii”, nr.3, Bucureşti, 1958 -§colile de la salinele din Transilvania la sfârşitul veacului al XVIII-lea, în: “Anuarul Institutului de Istorie” din Cluj, an III (1960) -“Arhiva” lui Horea, în: “Revista Arhivelor”, nr.2, IV (1961) -Două documente din 1744 privitoare la trecutul minelor din Rodna, în: “Anuarul Institutului de Istorie” din Cluj, 1961
-Le voyage de Spallanzani en Transylvanie, în: “Revue Roumaine d’Histoire”, nr.1, IV (1965)
-Morile din domeniul de sus al Zlatnei în anul 1774, în “Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, VIII (1965)
-Învdtdmântul românesc din Transilvania în secolul al XVIII-lea §i începutul secolului al XIX-lea – în colaborare cu Pompiliu Teodor: în “Din Istoria pedagogiei româneşti”, vol. II, Bucureşti, 1966
-Ioan Urban Iarnik în lumina corespondentei sale cu Ioan Micu Moldovan, în “Limbă şi literatura”, XIV (1967)
-O relatare contemporand strdind privind cauzele rdscoalei lui Horea, în: “Lucrări ştiintifice”, Istorie-§tiinte sociale-Pedagogie, Oradea, 1971 -Răscoala lui Horea vdzutd de un ofiter din trupele de represiune; în “Anuarul Institului de Istorie şi Arheologie”, Cluj, XV (1972)
-Un ziar german (“Realzeitung”, Erlangen) despre rdscoala lui Horea, (în colab.), în “Studia Universitatis , Seria Historia, Fasc.II, 1973 -§tiri despre români în autobiografia lui Heidendorf, în “Anuarul Institutului de Istorie”, Cluj, 1973.

A continuat să lucreze şi după pensionare la un corpus de documente, finalizat după trecerea ei spre cele veşnice de către prof.univ.dr. T.Pavel, care a scris şi un întins studiu introductiv şi a pregătit cartea pentru tipar. Lucrarea de mare amplitudine şi importanta pentru cunoaşterea societatii româneşti din Transilvania dinainte de răscoala lui Horea s-a publicat, în limbile română şi germană, sub titlul Cdldtoria lui Iosif al II-lea în Transilvania la 1773/ Die Reise Kaiser Josephs II. durch Siebenbürgen im Jahre 1773, în editura Institutului Cultural Român.Centrul de Studii Transilvane, din Cluj-Napoca, 2006 (816 p.)

S-a stins din viata la 23 martie 2000 şi a fost înmormântată în Cimitirul Central din Cluj-Napoca, fără a uita o clipă imaginea “Casei de pe deal” din satul natal în care a copilărit şi şi-a petrecut vacantele de-a lungul anilor, şi din care familia sa (Gherman/Bozac) a fost pe nedrept izgonită după 1945. Intreaga avere detinută de familie în cuprinsul hotarului satului Sâmboleni le-a fost confiscate iar casa a trebuit predată pe seama comunei, cu mentiunea de a fi folosită pentru şcoala din sat. Fusese doar o fărâmă din calvarul suferintelor îndurate de-a lungul vietii, pe care doar iubirea de neam şi credinta neştirbită în Dumnezeu i-au dat tăria să le îndure.
Prof.dr.Teodor PAVEL

Sütő András (1927-2006)

S-a născut la 17 iunie 1927 în comuna Cămăraşu, jud. Cluj, într-o familie de tarani maghiari. Numele de Sütő András îl purta şi un strămoş de¬al său, desigur, iobag din Cămăraşu, conform unui urbariu din anul 1826. După absolvirea şcolii primare a urmat cursurile gimnaziului reformat din Aiud, apoi pe cele ale gimnaziului reformat din Cluj. A debutat la vârsta de 18 ani în ziarul clujean Világosság – de orientare comunistă – cu eseul Levél egy román barátomhoz (Scrisoare către un prieten de-al meu român). A fost membru al Marii Adunări Nationale între 1965 şi 1977, vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din România între 1974 şi 1982. A publicat lucrări, în tinerete, de orientare proletcultistă, dar scrise cu o mare forta de evocare. În ultimii ani ai regimului Ceauşescu operele lui Sütő András nu au mai putut fi publicate în România şi au apărut exclusiv în străinătate. Dintr-un răsfatat al regimului a ajuns să fie urmărit pas cu pas de către Securitate. În martie 1990 a fost una din victimele violentelor interetnice de la Târgu Mureş. După perioada de spitalizare s-a stabilit în Ungaria, unde şi-a petrecut ultima parte a vietii. A murit la Budapesta la 30 septembrie 2006 şi a fost înmormântat la 7 octombrie 2006 în cimitirul reformat din Târgu Mureş, în prezenta a numeroase personalitati culturale şi politice maghiare iar din partea Uniunii Scriitorilor a participat Mircea Dinescu. O delegatie a Primăriei Cămăraşu a fost condusă de primarul Iancu Marcel.

Opere: Mezitlábas menyasszony (Mireasa desculta), 1950; Emberek indulnak, 1953; Félrejaró Salamon, 1956; Pompás Gedeon, 1968; Anyám könnyű álmot igér (Mama promite somn uşor), 1970; Istenek és falovacskák (Zei şi căluti de lemn), 1973; Egy lócsiszár virágvasárnapja (Floriile unui geambaş), 1975; Három dráma, Bucureşti, 1978; Csillag a máglyán, 1978; Káin es Ábel, 1978; Engedjétek hozzám jönni a szavakat (Lăsati cuvintele să vină la mine), 1977; Évek – hazajáró lelkek, Bucureşti, 1980; Szuzai menyegző (Nunta de la Susa), 1980; Advent a Hargitán (Advent în Harghita), 1987; Szemet szóért, Debrecen, 1993; Balkáni gerle, Budapest, 1999.

În româneşte i s-a tradus volumele: A §aptea bucurie, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1954 şi 1960; Deputata, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă; Încurcătura, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1953; Karikas Risipitorul, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă; Lăsati cuvintele să vină la mine. Însemnări pe întinderi de zăpadă §i praf, Bucureşti, 1979; Mămăligă cu brânză. Povestiri, Ilustratii, Editura tineretului, 1954; Nuntă la castel, comedie în 3 acte, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1963; O minte de trei sferturi, Editura tineretului, 1953; Rătăcirile lui Salamon, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957; Mireasa desculta, piesă în trei acte, în Teatru, Bucureşti, 1951. Consacrarea i-a venit odată cu publicarea sa în valoroasa colectie „Biblioteca pentru toti”, la nr. 189, cu Cireşe tomnatice devenind astfel un clasic în viata la o vârstă tânără.
Geo Bogza scrie despre Sütő András că personajele sale „se mişcau şi vorbeau cu veridicitate care te cucerea numaidecât” şi că „acestui autor cam năzdrăvan şi foarte talentat, căruia nu-i lipseau niciodată verva şi umorul, nu mi-a fost greu sa-i devin cititor.”
În necrologul „Cireşe de toamna” publicat de Mircea Dinescu în ziarul Adevdrul din 9 octombrie 2006 se spune că Sütő András „a scris cele mai frumoase şi mai emotionante pagini despre tarănimea maghiară şi română din Ardeal după cel de-al doilea război mondial. (…) Un coleg de generatie şi-l aminteşte pe jurnalistul adolescent Sütő András alergând pe jos sau cu bicicleta pe străzile Clujului, cu şpalturile în mână de la redactie la tipografie şi de la tipografie înapoi la redactie. E bine să ni-l închipuim pe Sütő András pedalând în continuare pe o bicicletă celestă, îndreptându-se spre o redactie mai înaltă şi spre o tipografie căreia numai el îi ştie, în clipa asta, tainele presimtite în capodopera Un leagdn pe cer”. În lucrările sale literare s-a inspirat şi a evocat şi din viata satului său natal, Cămăraşu.

Iancu Mocean (08.05.1939-13.10.2000)

S-a născut în satul Sâmboleni, comuna Cămăraşu. Absolvent al liceului Agroindustrial Turda, a lucrat mai întâi la Tipografia „Casa Scânteii” Bucureşti, ca zetar (culegător de litere). Datorită împrejurărilor, s-a întors în satul natal, unde la 23 ani a fost ales primar al comunei Cămăraşu, în anul 1963. Din acest an şi până în 1980 a îndeplinit functia de primar, an în care a fost numit preşedinte al Centrului Agricol Mociu (CUASC), centru care cuprindea cinci comune: Cămăraşu, Suatu, Mociu, Frata şi Palatca. Această functie a îndeplinit-o până în anul 1989. În anul 1992 a fost ales iarasi primar al comunei Cămăraşu, reales la alegerile din 1996, functie pe care a îndeplinit-o până în luna iunie 2000. În timpul activitatii de primar al comunei Cămăraşu, s-au realizat în principal, următoarele: pietruirea drumului de legătură Sâmboleni (Făgădaua) -Cămăraşu – Năoiu (9 km); s-au construit Căminele culturale din Cămăraşu (1972), Năoiu (1975) şi s-a renovat Căminul Cultural din Sâmboleni. S-au mai construit magazinele săteşti, moara din Cămăraşu, Şcoala Cămăraşu (corpul nou de clădire) 1968, Şcoala Sâmboleni – corpul nou de clădire (1975).